„Preşedintele” ACR, Constantin Niculescu, a ieșit de la naftalină atunci când lumea se aștepta mai puțin. Și-a convocat bruma de directori care s-au încăpăţânat, în ultimul timp, să mai rămână în funcții prin filialele ACR care abia mai funcționează, târâș – grăpiș, prin țară, sperând, dragii de ei, într-o revenire a Automobil Clubului Român la ceea ce a fost odinioară, mândria automobilismului românesc, care, sperăm cu toţii, să nu fie prea tardivă. Locul de întâlnire: Nehoiu. Adică, hotelul ctitorit de „preşedintele” Niculescu, o clădire mult prea asemănătoare cu „bordeiul” construit, cu mari eforturi şi multe „economii”, de Niculescu pentru „sufleţelul” lui, concomitent (???!!!!) , şi se pare cu aceleaşi materiale, provenite din aceleaşi surse, în Linteşti (Vâlcea), hotel care nu a funcționat cu adevărat niciodată, în sensul că niciun membru al Automobil Clubului Român nu a beneficiat de serviciile acestei unități turistice. De ce? Calitatea construcţiei a lăsat şi lasă mult de dorit, materialele folosite fiind, de fapt, înjumătăţite la vremea respectivă, şi toată lumea ştie de ce!
Dar să revenim la cele întâmplate recent la Nehoiu. Ședința lui Niculescu, în care acesta trebuia, ca de obicei şi cum îi stă în „caracterul” pe care oricum nu îl are, să vorbească, să mintă și să se laude cu „rezultate” nu ştim de care, folosind permanent aceleaşi cuvinte, aceeaşi limbă de lemn de care am crezut că ne-am debarasat acum 25 de ani, a avut ca oră de începere 16. Nimic, în discursul lui Niculescu şi în timpul şedinţei, despre revigorarea Asociaţiei, nimic despre ce s-ar putea face, pe termen mediu şi lung, spre binele ACR şi membrilor săi, nimic despre adevăratele probleme cu care se confruntă bieţii directori de filiale care încearcă să reziste terorii şi prostiei în management afişate de el, oameni care încearcă să ţină în picioare activitatea ACR, să nu ucidă de tot această idee, veche de peste 110 ani, aşa cum vrea Niculescu, de circa 15 ani!
Bieţii directori adunaţi cu forţa la Nehoiu, în timp ce erau nevoiţi să asculte aceleaşi baliverne, pe care le-au învăţat pe dinafară, au demonstrat că s-au scârbit, dar deocamdată nu au ce face, ţin prea mult la ACR ca să-l părăsească. Unul dintre aceştia, care a avut curajul să se ridice şi să îi spună lui Niculescu în faţă că s-a săturat de „discursuri” fără noimă şi de rezultate zero, fără nicio perspectivă pentru Asociaţie şi membrii săi, a fost directorul filialei ACR Brăila, dl. Corneliu Grigoriu. Încercând să ia cuvântul, şi să îi spună lui Niculescu, pe faţă, că altele sunt problemele care ar trebui discutate, şi nu cuvintele sterpe ale „preşedintelui”, Niculescu, ştiind ce-l aşteaptă (având experienţa Giurgiu), a încercat să-l oprească, reproşându-i întârzierea de un sfert de oră, asmuţindu-şi lacheii pentru a-l da afară din sală. Totuşi, eroul nostru (pentru că îi putem spune EROU) nu a cedat presiunilor, spunându-i lui Niculescu & Co ce avea pe suflet:
„Ne-ai adunat aici, boșorogule, să te lauzi, să te disculpi, să ne minţi în continuare, cât de răi sunt alţii pentru ACR şi cât de „BUN” eşti tu, hoţule! Ai furat şi ai distrus tot ce a însemnat ACR, şi nu ai pus nimic în loc! Au dreptate ceea ce au spus şi ceea ce spun colegii mei, că eşti un criminal şi o căpuşă pentru noi şi pentru membrii asociaţiei! Nu ți-e rușine? Pleacă, lasă-ne, avem nevoie de un om care să fie acerist adevărat, cinstit, cu idei novatoare, care, împreună cu noi, să revigoreze ACR-ul, să redevină ce a fost odată, şi să punem, împreună, la loc tot ce ai furat şi distrus tu, hoţule! Nu mai vrem un securisto-comunist ca tine şi ca gaşca ta de boşorogi, cu interese meschine!”. Adevărul doare, şi s-a demonstrat în cazul „preşedintelui” Niculescu, cel care, la auzul celor spuse de directorul din Brăila, a înnebunit. Invectivele, din partea lui Niculescu, au curs timp de o jumătate de oră, timp în care cei prezenți la „ședință” nu l-au ascultat, dar cu greu s-au abținut să nu izbucnească în râs şi să nu îşi facă semne pe sub masă, la vederea figurii „preşedintelui”: schimonosit de furie, roșu și cu ochii holbați, rămas fără argumente, o imagine pe care de mult nu o mai văzuseră. Din păcate – şi din nefericire – pentru Niculescu TOATĂ discuţia a fost atât înregistrată audio, cât şi video. Aşa că, dragă Niculescule, avem dovezi, oricât ai încerca tu să minţi şi să determini oamenii la mărturii mincinoase, cu metodele tale securistico-comuniste! Mai bine retrage-te aşa cum ţi-a cerut încă un director curajos, cu coloană vertebrală (şi noi ştim că mai sunt încă asemenea oameni în ACR-ul pe care îl distrugi tu, pe zi ce trece, neascultând opinia nimănui, că doar tu eşti atotştiutor). Cât încă nu e prea târziu, renunţă la scaun (oricum a devenit cam incomod pentru tine, în condiţiile în care oamenii din subordine nu te mai suportă iar organele de control ale statului îţi calcă pragul din ce în ce mai des); tot eşti tu „bolnăvior”, că la fiecare citare a organelor de cercetare, ţi-e frică să te prezinţi şi trimiţi certificate medicale cum că ai fi „suferind” cu inima! Crezi că-ţi mai merge mult, cu toate „pilele” tale? Mai bine lasă un om tânăr, capabil, cu altfel de viziune (nu una mizerabilă, ca a ta) să vină şi să încerce să se integreze într-o echipă, formată din oamenii buni, existenţi în filiale, care încă mai sunt destui şi care, din informaţiile noastre, nu te mai vor, chiar dacă în faţă îţi spun altceva. S-au săturat şi ei şi vor începe, unul câte unul, să urmeze exemplul directorului ACR Brăila, Dl. Corneliu Grigoriu! CHIAR NU ÎNŢELEGI NICI ACUM, ÎN AL DOISPREZECELEA CEAS?
După tot acest tam-tam, „președintele” a impus „Legea tăcerii” printre toți cei care au asistat, fără voia lor, la încă o devoalare a adevărului despre hoţiile şi prostiile lui Niculescu. Mai mult, miercuri, 24 septembrie, o „comisie” (aproape identică cu cea care a executat ordinele lui Niculescu acum patru ani, la Giurgiu) s-a deplasat la Brăila, unde, fără niciun preaviz, l-a eliberat din funcție pe Corneliu Grigoriu.
Însă ceea ce face, de fapt, deliciul ședinței de la Nehoiu sunt lucrurile care s-au petrecut dincolo de întâlnirea propriu-zisă. Probabil că Niculescu…nu știe. Și, dacă nu știe ce s-a întâmplat în „culise”, îi spunem noi!
Mai întâi, hotelul, nefolosit de la construcția lui, nu a avut…apă caldă! Două zile, directorii prezenți la „ședință” au stat fără acest lucru minor și absolut necesar în orice unitate de cazare. Norocul lor că ședința nu a avut loc în toiul verii!
Apoi, un alt eveniment care a făcut deliciul „invitaților” a fost fântâna arteziană din mijlocul sălii de mese. Doar îl trimisese pe „Dorel” (a se citi Gheorghe Săpunaru, șeful corpului de control al ACR) să repare țevile care dădeau semne de cedare. Iar reparația s-a numit, de fapt, distrugere!
Revenind puțin la cele petrecute prin hotelul ACR-ului din Nehoiu, ar mai fi de spus că Ilie Gabra, „mâna dreaptă” şi lacheul lui Niculescu a făcut ce știe el mai bine: a stat și a ascultat pe la uși, seara, să nu care cumva să „transpire” cineva mai departe în legătură cu cele petrecute la „ședință”. Sunteţi fraieri…A „transpirat” totul, cu lux de amănunte şi înregistrări audio chiar din clipa aceea!
Acestea fiind spuse, ni se confirmă, încă o dată, și dacă mai era nevoie, că „președintele” ACR, Constantin Niculescu, nu mai are nicio legitimitate, nici măcar în fața directorilor de filiale pe care și-i crede apropiați. Ne-a convins că apusul carierei sale este aproape, și recomandarea noastră este aceeași, ca de fiecare dată: pleacă, du-te, lasă-ne! Încă putem spune că nu e prea târziu, că s-ar mai putea salva ceva din ceea ce, odinioară, era mândria automobiliștilor din România. Automobil Clubul Român încă mai respiră, nu îi distruge tu, Constantin Niculescu, și ultima fărâmă de speranță!
informatiipentrutoti 
Niculescu a condus mereu prin cei pe care în exclusivitate i-a numit, prin directorii pe care a avut puterea să-i numească şi demită când a vrut el. Unii s-au complăcut în funcţia pe care au dobândit-o şi au crezut că sunt acolo şi ei ca să dicteze membrilor ACR ce au de făcut, alţii, pe care îi felicit, au înţeles cine este de fapt duşmanul ACR. Doresc să le comunic să aibă mai mult curaj, să se unească, şă cheme membri la filiale şi să le expună situaţia reală. Susţin ex-directorul de la Brăila şi îl respect pentru curajul de a fi obiectiv. Unii ar trebui să mediteze mai mult la comportamentul lor, să se gândească ce vor să lase urmaşilor lor şi ce exemple sunt ei pentru ce ce vor urma. A renunţa la lupta pentru ACR e cea mai mare greşeală a membrilor.