diversCam așa s-ar traduce, pe scurt, „acțiunile” organizate de conducerea Automobil Clubului Român, în persoana hoţului-suprem, Dinozaurul Niculescu Constantin, cu ocazia aniversării a 111 ani de activitate a asociației. Au fost două „marșuri” ale autoturismelor de epocă (numai de epocă nu au fost autoturismele care au ajuns la Giurgiu), ambele „însoțite” de trimisul special al „președintelui” Niculescu, Ilie Gabra.

O dată în plus s-a demonstrat că, pe lângă faptul că e HOŢ, Niculescu e şi mincinos: promisese că el, personal, va vizita Muzeul Judeţean din Giurgiu. Adevărul e altul: frica de înjurăturile membrilor ACR l-a făcut să stea acasă. Oricum, curajul de a ieşi e egal cu al unui şobolan: pe întuneric, pe ascuns, ferit de privirile celorlalţi. Pentru că, dacă ar ieşi la lumina zilei, ar avea de răspuns la multe întrebări, şi riscurile de a fi vânat sunt mult mai mari.

Şi la toate astea se mai adaugă şi problemele pe care Niculescu, „sărmanul”, le are acum pe cap…Boala, boală…Controalele și anchetele, controale și anchete…Plus că din ce în ce mai mulți directori de filiale, din ăia puţini care mai sunt, dar și simpli angajați şi membri cotizanţi, dar şi aceştia foarte, foarte puţini, au devenit tot mai nemulțumiți de faptul că el, Dinozaurul, se înfruptă din toate bunătățile care se diminuează pe zi ce trece, iar el nu vrea să plece până nu lichidează tot (beneficiază în continuare de acelaşi salariu nesimțit pe care și-l încasează,plus diurne, limuzină de serviciu şi alte facilităţi…) pe când ei, cei care, de fapt, duc greul, nu beneficiază de NIMIC! Din contră, de multe ori sunt nevoiți fie să „se descurce” (noroc că, în comunități, mai sunt, pe ici, pe colo, oameni cu suflet, dispuși, în ciuda oricăror riscuri, să pună umărul la a salva ce se mai poate din spiritul ACR-ului), fie să aducă chiar ei bani de-acasă pentru achitarea facturilor. Banii de la Centrală, bani ce ar fi trebuit să vină strict pentru contractele de comodat încheiate „pe persoană fizică” de Constantin Niculescu (v-am mai povestit noi despre astea), au, de fapt, altă destinație: să îi asigure lui, Dinozaurului, o viață îndestulată, presărată cu excese și excentricități demne de filme SF! De ce totuşi unii continuă să-l ridice în slăvi, să-l pupe în părţile moi ale corpului lui dezgustător, dizgraţios şi greţos? Au motive sau sunt chiar inconştienţi? Ei nu văd că mirosul de putregai al Dinozaurului securisto-comunist a impregnat, deja, de tot, toate spaţiile ACR din România, pe care nu a apucat, încă, să şi le vândă?

Dar să revenim la activitatea – cea mai recentă – a Dinozaurului din ACR! Pentru că cei de la Retromobil le-au spus PAS la marșul Giurgiu-București, Dinozaurul &Co au scormonit și au ademenit nouă posesoare de Trabant ( noroc cu trabantistele care, cândva, formau Clubul Trabantistelor, în număr mult mai mare, dar pe care acum, cu aceeaşi „îndemânare”, Dinozaurul a reuşit să reducă numărul doar la cele nouă) care au luat, mai de voie, mai de nevoie, drumul Giurgiului. În marș, că, deh, așa-i frumos! Umblă vorba prin târg că, de fapt, Gabra – căci lui i s-a trasat sarcina de partid să se ocupe – ar fi obligat câțiva angajați din București să facă rost de mașinile cu pricina și să le aducă la Giurgiu. Deci, au plecat ei, în frumoasa coloană, de la București către Giurgiu, imensul număr de…NOUĂ (!!!!!!!!!) participanți. Ce s-a întâmplat pe drum, ce nu s-a întâmplat, că la destinație au ajuns mai puțin de jumătate! Adică, FIX PATRU TRABANTURI au parcat, cumințele, în fața Muzeului. Deh, și mașinile, și „liderul” de grup…piese de muzeu! Liderul, din păcate, piesă de tristă amintire! Public? Fix douăzeci de curioși, mai mult aflați în zonă din întâmplare decât veniți special pentru „bătrânele doamne pe patru roți”.

De fapt, sursele noastre ne-au spus că deplasarea cu pricina ar mai fi avut şi un alt scop pe lângă acela de a marca 111 ani de competiţii auto-sportive organizate prima dată de ACR, în 1904. Scopul ar fi fost şi acela de a-l „mazili” pe Diaconu, cel care, vremelnic, ocupă funcția de directoraș de filială goală (fără nici un membru cotizant PE BUNE în ultimii trei ani şi fără nici un angajat), tocmai pentru că nu a adus fonduri pentru buzunarul mult-prea-hrăpărețului Dinozaur Constantin Niculescu. E hazliu Guşterică…E directorul cui? Doar al lui? La cabestan cine mai învârte? Tot tu, Guşterică, ca şi până acum?? Te-am suspectat de zgârcenie, că nu ai vrea să împarţi „ciubucul”, dar, de fapt, tu nu mai ai cu cine să îl împarţi atâta timp cât, de trei ani, eşti singur-singurel prin filială, propriul tău directoraş! Asta este culmea prostiei!

Gabra ar fi venit cu „documentația” gata făcută, numai că slușurile nesfârșite, temenelele și pupăturile de mână, tălpi și alte părți moi ale corpului l-au salvat, pe moment, pe „Gușterică” de la demitere. Deh, avea și el  nevoie de niște bănuți în plus, chiar dacă aceștia vin din joi în Paști, să mai suplimenteze la pensioara cu adevărat amărâtă pe care o are. Numai el știe ce promisiuni, ce jurăminte a făcut către „purtătorul” de cuvânt al Dinozaurului cu veleități de președinte al Asociației, de a mai fost păsuit pe funcție…