Legea aplicată în maniera Niculescu: ce are Dinozaurul din ACR de ascuns?Sau „politica” lacătului pe ușă!

A făcut ce l-a tăiat pe el capul. A distrus o emblemă a automobilismului românesc, cea mai veche și mai importantă asociație de profil din țară: Automobil Clubul Român. Da, ați ghicit, este cel despre care, de ani de zile, scriem aici, noi, cei care am fost membri ACR, și care, de la un timp, nu ne mai regăsim sub nicio formă în conducerea asigurată despotic, prost și falimentar de el, cel mai mare hoț pe care, probabil, l-a avut România ante și post decembristă.

„Președintele” Constantin Niculescu, un hoț ordinar, care a comandat, ani de-a rândul, destinele ACR-ului, și care, tot ani de-a rândul, fără ca măcar să dea vreo clipă de bănuit, a furat cu ambele mâini din avutul asociației și al membrilor, găsește de cuviință să sfideze legea. Da, acea lege care este una și aceeași pentru toți! Pentru el, hoțul, escrocul, șnapanul, șarpele veninos, legea lasă loc de interpretare. Maniera în care o interpretează lasă cu gura căscată pe oricine! Principiul după care se ghidează el este unul simplu: „Legea-i pentru proști, eu sunt deasupra ei!”

Nu, Constantin Niculescu, Dinozaurule care ai distrus asociația și care ai nenorocit oameni! Legea e valabilă și pentru tine, chiar dacă te ascunzi, te ferești, sau o interpretezi după bunul tău plac. Nu pui lacăte pe uși acolo unde vrei tu și când vrei tu! Nu închizi gura celor care îți dau în vileag mârșăviile! Dreptatea, adevărul,  tot ies la lumină în cele din urmă!!!

Am tot scris, în timp, despre problemele cu justiția pe care le are „Dinozaurul” din ACR, cel care se crede „președinte pe viață”. De ani buni de zile, el, „președintele”, hoțul Constantin Niculescu nu face nimic altceva decât să trateze asociația ca pe propria lui moșie, de unde poate să sugă atât cât vrea, atunci când vrea, fără să dea socoteală cuiva. Și, atunci când vreun „vasal” (cum, nu de puține ori, și-a numit angajații din asociație, atunci când purta diverse discuții cu „acoliții” lui), îndrăznește să ridice privirea, să îl înfrunte…are – zice el – ac de cojocul „nelegiuitului”. Adică…îl dă afară! Ce dacă e ilegal…el are puterea supremă, el taie și spânzură, el…fură!Oare cine îl tot „sprijină”, îi tot acceptă nelegiuirile? ŞI PÂNĂ CÂND??

Și a furat până când (se pare) i s-a înfundat! O vorbă din străbuni zice că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Așa s-a întâmplat și în cazurile cu oameni care, de-a lungul timpului, au pus suflet în asociație, în dezvoltarea ei, și, când s-au prins că ceva e în neregulă, au vorbit. Nu șușotit, pe la colțuri, ci deschis, în plină ședință! Ce s-a întâmplat apoi? Ce era de așteptat din partea unui vierme: când se vede amenințat, distruge. Pentru că asta știe el cel mai bine: să ducă la distrugere, la putreziciune, la dispariție. Asta a făcut și așa-zisul „președinte” Constantin Niculescu. Și, pentru a se asigura că nu va mai fi deranjat, a „considerat” el de cuviință să îi înlăture pe cei incomozi. Pe unii i-a înlăturat chiar din lumea asta, pe alții…doar din posturile pe care le ocupau.

Și, pentru că aminteam, ceva mai devreme, de procesele în care ai fost, ești – și, se pare, vei mai fi – angrenat, cu avocați plătiți din banii noștri, ai membrilor, hai să îți amintim de unul proaspăt-prospețel! Mai ții minte, Dinozaure, dosarul nr. 122/122/2013? A, da, e un simplu număr, probabil, pentru tine! Hai să îți spunem noi despre ce e vorba, pe scurt, să nu te doară capul de la procesarea prea-multor informații: prin 2010, pentru că ți-a descoperit matrapazlâcurile, și, mai ales, pentru că ți le-a devoalat în plină ședință, cu alți directori de față, l-ai destituit din funcție (în concediu medical fiind!!) pe directorul filialei Giurgiu a ACR, Ion Toma. Pentru că omul nu s-a considerat nicio clipă vinovat de aberațiile scrise de tine în decizia de încetare a contractului de muncă, a atacat în instanță decizia ta. A câștigat, pe bandă rulantă; și tot pe bandă rulantă, tu ai făcut recursuri peste recursuri, ai cerut strămutări peste strămutări, până s-a ajuns la Curtea de Apel Târgu Mureş, care, normal, a dat câştig de cauză celui pe care l-ai nedreptăţit. Ai făcut ce-ai vrut, ai aplicat legea după urechea ta (a părut cam surdă, nu???), şi a urmat un nou proces. Asociaţia a plătit, forţat, banii ce i se cuveneau lui Ion Toma, pentru cei doi ani de concediere, dar…nu au fost din banii tăi, cum ar fi trebuit să fie (parcă te identificai cu Asociaţia, nu???), ci au fost din visteria şi aşa prăduită de tine a ACR-ului. Nu sta liniştit, vom merge în faţa judecătorilor pentru a te obliga pe tine, „pe persoană fizică”, să returnezi TOŢI banii membrilor pe care i-ai cheltuit până acum.

Pentru că te-a durut undeva de decizia Curţii de Apel Târgu Mureş, ai tergiversat reintegrarea lui Toma, şi, firesc, s-a ajuns la un al doilea proces. Şi, ca să fii tu sigur că l-ai putea câștiga, ai dus procesul tocmai la Constanța. Dar, cum justiția e oarbă, și nu pleacă urechea la eventualele tentative de a o influența în a lua o decizie corectă, chiar dacă ţi-a ieşti în primă instanţă (când ai umblat cu ilegalităţi crase, dovedite de Parchet ca fiind PENALE!), pe final instanţa superioară a hotărât, definitiv şi irevocabil, reintegrarea şi plata salariilor.

Curtea de Apel Constanța a pronunțat, de curând, sentința, care sună cam așa: „Modifică în tot sentința atacată în sensul că admite contestația. Constată nulitatea deciziei de concediere nr. 669/21.12.2012 emisă de intimatul Automobil Clubul Român. Dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior și obligă intimatul la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, de la data concedierii până la data reintegrării efective. Obligă intimatul la 6.234,04 lei cheltuieli de judecată către recurentul constatator (5.500 lei onorariu avocat și 734,04 lei cheltuieli de transport). Irevocabilă”.

• „Mi se spune să vin la muncă, dar ușa e încuiată! Se teme oare de ceva Niculescu Constantin?”

Pentru că avea de pus în aplicare o hotărâre definitivă și irevocabilă a instanței, dar și pentru că primise, cu o zi înainte, o „înștiințare” din partea conducerii ACR cum că trebuie NEAPĂRAT să se prezinte la locul de muncă (sediul filialei Giurgiu a Automobil Clubului Român), Ion Toma s-a conformat, numai că…surpriză (oare???): ușa era încuiată cu un lacăt, la numărul de telefon afișat ostentativ sub programul de lucru nu răspunde nimeni…

R. – Domnule Ion Toma, cum s-a ajuns aici?

I.T. – După cum știți, este a doua oară când sunt purtat pe drumuri, la propriu, de nesimțirea lui Niculescu. Mai întâi, a fost procesul câștigat de mine, în 2012, după ce m-a plimbat prin jumătate de țară. În urma acelui proces, Niculescu trebuia să plătească toate salariile – cu indexările de rigoare – de la data destituirii mele, până la reîncadrarea pe funcție. Numai că salariile le-a plătit după ce a intervenit executorul judecătoresc, iar reîncadrarea…mai putea să aștepte, conform ideilor lui. Așa că, după ce am văzut că nu are de gând să pună în aplicare în totalitate decizia instanței, m-am adresat, din nou, justiției. M-a plimbat prin cealaltă jumătate de țară, și…din nou, am câștigat. După alți trei ani și jumătate în care a sfidat, a tergiversat, a încercat să amâne inevitabilul (pentru el), se vede din nou în situația din 2012: de a-mi plăti salariile și toate drepturile, precum și să mă reintegreze la vechiul loc de muncă.

R. – S-a pus în aplicare această nouă decizie a instanței?

I.T. – Ca și în 2012, tergiversează. Salariile cred că vor ajunge să fie plătite tot ca urmare a intervenției unui executor judecătoresc, iar despre reîncadrare…nu știu ce să spun. M-am prezentat pe 15 iulie la locul de muncă, așa cum mi se ceruse prin intermediul adresei înmânate personal de niște angajați ai Centralei ACR, numai că, așa cum ați văzut, lacătul tronează pe ușă. Și, de atunci, zi de zi, și nu o singură dată, am venit la sediul filialei, doar-doar voi putea să găsesc uşa descuiată şi pe cineva în interior. De fiecare dată, situația este exact aceeași: ușa încuiată, lacăt…

R. – Am văzut că aspectul filialei este unul deplorabil la acest moment…Ce ne puteți spune?

I.T. – Este o locație în care eu, timp de două decenii și jumătate, am pus suflet. Este un loc pe care l-am gândit ca fiind un loc în care iubitorii automobilului să se regăsească. Numai că, de la plecarea mea, din zi în zi această locație s-a deteriorat. Scările sunt degradate, aspectul general este unul trist, neîngrijit. Iar iarba a invadat, aproape, crăpăturile de la baza zidului, de care nu s-a mai îngrijit nimeni…Ce mai, sincer, îmi vine să plâng atunci când văd ce a ajuns să fie cea care, odinioară, se număra printre primele zece filiale ACR din țară….Ce trist…

R. – Revenind la situația de față… Tergiversarea aceasta credeți că ascunde ceva?

I.T. – Cel mai probabil, da! Avem de-a face cu distrugerea averii ACR. Am lăsat, în 2010, membri care plăteau cotizația, care beneficiau de o multitudine de servicii. Acum, constat că abia mai sunt câţiva, cel mai probabil oameni aduși cu japca și cu promisiuni mincinoase în ACR. Actuala conducere ACR, în frunte cu „preşedintele”, expiratul Niculescu, va trebui să predea o gestiune, și va trebui să dea explicații pentru motivele care au dus la dispariţia multor bunuri, lăsate de mine în urmă cu şase ani şi jumătate în zestrea ACR :a dispărut toată dotarea tehnică a unui auto-service, care era cotat printre cele mai bune, dacă nu chiar cel mai bun, din judeţ; au dispărut elevatoare, motoare, piese, scule şi dispozitive, tot ce a fost metalic s-a dus la fier vechi! Inclusiv acoperişurile metalice!! (nota membrilor: sperăm şi insistăm ca cineva, cei vinovaţi, să răspundă pentru aceste dispariţii!!!!!) . Dacă nu se teme de nimic, și dacă tot ce a făcut clica lui Niculescu în ultimii ani la ACR  a respectat legea, de ce se teme de mine? De ce se ascunde? Eu nu voi proceda așa cum au procedat dumnealor, în urmă cu șase ani: nu voi intra cu levierul şi ranga în mână în filială, ci cu legea de partea mea!

R. – Ce e de făcut în continuare, dacă se va continua această situație?

I.T. – Cel mai probabil, va urma un nou proces în instanță, pentru că acest individ, Niculescu Constantin,  îngrădește punerea în aplicare a deciziei judecătorești. S-a făcut dreptate, dar, din câte se vede, Niculescu nu acceptă acest lucru! Mă întreb din nou: îi este frică? De ce oare?? Nu știe să piardă, așa cum nu a știut şi nu ştie nici să conducă cum ar trebui, legal şi corect!!! Surprinzător pentru mine este faptul că oamenii din subordinea lui Niculescu, oameni pe care i-am considerat valoroşi, cu scaun la cap, percutează instantaneu, precum nişte roboţei, la toate comenzile tâmpite şi de multe ori odioase ale lui Constantin Niculescu. De ce oare asemenea oameni se complac în a-i face jocul???????E o enigmă pentru toată lumea şi care, probabil, va fi dezlegată abia când Niculescu nu va mai ocupa abuziv scaunul de preşedinte al ACR!

• Dezastrul produs de Niculescu…continuă!

Și, ca să dovedim (dacă mai era nevoie) faptul că „președintele” hoț, Dinozaurul Niculescu, este o ciumă reală pentru asociația pe care o conduce, iată ultima dovadă că ceea ce a încercat el (să fure avutul asociației „cu acte-n regulă”, prin înființarea de societăți comerciale căpușă, al căror acționar – măcar – majoritar să fie el, Constantin Niculescu), redăm, mai jos, INTEGRAL, decizia nr. 616/2016 privind sancţionarea Societăţii ACR BROKER DE ASIGURARE REASIGURARE – S.R.L. (unde Niculescu, expiratul şi hoţul din fruntea ACR, deţine „doar” 60% din acţiuni, şi unde este administrator unic, cu puteri depline – halal administrator!!!) cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau reasigurare:

„Autoritatea de Supraveghere Financiară, cu sediul în Splaiul Independenţei nr. 15, sectorul 5, Bucureşti, cod de înregistrare fiscală 31588130, în temeiul art. 13 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, în urma analizării de către Consiliul Autorităţii de Supraveghere Financiară, în şedinţa din data de 24 februarie 2016, a Referatului de constatare întocmit de Direcţia reglementare-autorizare cu nr. SA-DRA 1.154 din 9 februarie 2016, ca urmare a controlului permanent efectuat la Societatea ACR BROKER DE ASIGURARE REASIGURARE – S.R.L., cu sediul social în Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr. 101, bl. 97, parter, sectorul 5, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/17124/26.10.2006, cod unic de înregistrare 19138765, RBK-383/28.12.2006, reprezentată legal de domnul Niculescu Constantin în calitate de conducător executiv, a constatat următoarele:

Societatea ACR BROKER DE ASIGURARE REASIGURARE – S.R.L. nu a solicitat aprobarea majorării capitalului social la nivelul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. b) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, până la data de 31 decembrie 2015.

Astfel, au fost încălcate prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) şi ale art. 20 alin. (1) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, ceea ce constituie contravenţie conform art. 39 alin. (2) lit. a) şi e) din Legea nr. 32/2000 privind activitatea şi supravegherea intermediarilor în asigurări şi reasigurări, cu modificările şi completările ulterioare.

Faţă de motivele de fapt şi de drept arătate, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare în România,

Autoritatea de Supraveghere Financiară emite următoarea decizie:

Art. 1.

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. b), art. 3 alin. (1) lit. d) şi art. 6 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 8 alin. (2) lit. a) şi ale art. 39 alin. (3) lit. e) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 20 alin. (2) din Norma Autorităţii de Supraveghere Financiară nr. 9/2015 privind autorizarea şi funcţionarea brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, se sancţionează Societatea ACR BROKER DE ASIGURARE REASIGURARE – S.R.L., denumită în continuare Societatea, cu sediul social în Bucureşti, Calea 13 Septembrie nr. 101, bl. 97, parter, sectorul 5, înregistrată la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului cu nr. J40/17124/26.10.2006, cod unic de înregistrare 19138765, RBK-383/28.12.2006, reprezentată legal de domnul Niculescu Constantin în calitate de conducător executiv, cu retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare şi/sau reasigurare.

Art. 2.

(1) Societăţii i se interzic desfăşurarea activităţii de negociere şi încheiere de noi contracte de asigurare pentru persoanele fizice sau juridice, acordarea de asistenţă pe durata derulării contractelor în curs ori în legătură cu regularizarea daunelor, precum şi desfăşurarea oricăror operaţiuni specifice brokerilor de asigurare, astfel cum sunt definite în Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

(2) Societatea are obligaţia să aducă la cunoştinţa clienţilor săi retragerea autorizaţiei de funcţionare ca broker de asigurare, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data primirii prezentei decizii, în vederea efectuării plăţii ratelor scadente la contractele în curs de derulare direct la asigurător, rămânând direct răspunzătoare pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractele în vigoare.

(3) Societatea are obligaţia ca, în termen de 30 de zile de la data primirii prezentei decizii, să înregistreze la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului eliminarea din obiectul de activitate a codurilor specifice activităţii de broker de asigurare, precum şi eliminarea din denumire a sintagmei „broker de asigurare reasigurare”.

Art. 3.

Împotriva prezentei decizii Societatea poate formula plângere prealabilă adresată Autorităţii de Supraveghere Financiară, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei, şi poate sesiza Curtea de Apel Bucureşti în termen de 6 luni, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 4.

Prezenta decizie se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, conform prevederilor art. 9 din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

	Preşedinte Autorităţii de Supraveghere Financiară, Mişu Negriţoiu

Bucureşti, 9 martie 2016”

• În loc de epilog…

Orice comentariu, în situația dată, este, probabil, de prisos…Poate doar să reluăm, pentru oare a câta oară, mesajul pe care i l-am transmis mereu:

Și acum, Dinozaure, întrebarea care se pune e simplă: din ce bani se vor plăti toate aceste daune? Desigur, ai asociației, că tu, amărâtul, chiar dacă, atunci când vrei tu, te identifici cu ACR-ul, nu ai din ce…Din păcate, tot visteria – și așa sărăcită – a asociației va avea de suferit! Tu, în niciun caz, nu!

Dacă acum, în cazurile de față, justiția umană este – poate – neputincioasă în a te face să plătești, recomandarea noastră este una simplă: nu uita că există și justiție divină! Și nu te culca pe urechea că, până la Dumnezeu, te mănâncă sfinții, pentru că, în unele cazuri, când nedreptatea e prea mare, și prea pe față, Dumnezeu face minuni, și „sare” peste sfinți! Suntem oameni cinstiți, Dinozaure, și pentru asemenea oameni Dumnezeu știe să facă minuni!

Așa că, poate, s-o întâmpla și minunea pe care o așteptăm noi, cei care simțim cu adevărat ACR: să îți vină mintea cea de pe urmă, să plăteşti pentru ce ai furat și să lași frâiele asociației, atât cât a mai rămas din ea, în mâna unor oameni capabili să o facă să renască! Că doar n-oi fi nemuritor, și te crezi președinte pe viață și pe veci!

Ei, ce zici, te bagi???